Mesaj trimis tuturor cadrelor didactice de la UAIC in februarie 2008:

- Stimati colegi,

In ultimul timp se vorbeste mai mult de problemele universitatii (si in general de problemele invatamintului universitar), si este normal intr-o perioada electorala, perioada in care apar diverse oferte manageriale. Desigur multe oferte pot sa sune frumos, sa aiba calitati literare, dar problema de baza este cea a credibilitatii lor (si a celor care le fac). Ma refer aici in mod special la credibilitate cind se vorbeste de activitatea de cercetare, la activitatea didactica, la raportarea realizarilor.

- La raportarea realizarilor (lucrari, conferinte, carti) m-am referit si acum 4 ani (cine doreste poate sa vada mesajul de atunci la http://www.math.uaic.ro/~zalinesc/ginduri.htm). Este bine de facut o comparatie cu ceea ce rezulta dintr-o cautare pe http://scholar.google.ro/ utilizind "author:p-ixulescu", p fiind initiala prenumelui (fara ghilimele); desigur, pot sa fie mai multe persoane cu acelasi nume. De observat ca aceasta cautare da rezultate pentru autori din toate domeniile.

- Referitor la activitatea stiintifica si prestigiul universitatii din acest punct de vedere. Referirile pe care le fac au in vedere in mod special domeniul matematicii, dar nu cred ca lucrurile stau (cu mult) mai bine in alte domenii. (De altfel constat cu o oarecare bucurie ca in ultimii 2 ani se recunoaste ca Facultatea de Matematica contribuie in mod semnificativ la prestigiul stiintific al Universitatii.) In primul rind pe plan european (dar si mondial), nu exista multe reviste de prestigiu publicate de universitati. Cele mai prestigioase sint publicate de edituri private (interesate de cistig, de exemplu Elsevier, Springer) sau de unele asociatii stiintifice (am in vedere American Mathematical Society, Society for Industrial and Applied Mathematics, Société de Mathématiques Appliquées et Industrielles, de exemplu). Acum cind se pune accent (la noi si in alte tari, dar nu toate, din Comunitatea Europeana) pe articole publicate in reviste cotate (nu indexate) ISI, efortul care ar trebui facut ar trebui sa fie acela ca Analele Universitatii "Al.I.Cuza" (sau macar unele serii) sa fie cotate ISI. Desigur, faptul ca un articol este publicat intr-o revista cotata ISI nu este o garantie a calitatii, dar cu siguranta probabilitatea ca sa fie de calitate este mai mare (si va fi si mai mare in viitor) comparativ cu unul dintr-o publicatie non ISI. Trebuie sa fim constienti ca imbunatatirea calitatii (si corespunzator cresterea prestigiului) nu se face intr-un an, doi, ci treptat, intr-un deceniu, doua. Avind in vedere modul in care se desfasoara lucrurile la noi ma astept sa fie o crestere cantitativa si nu calitativa (revenindu-se la sloganul de dinainte de 1990, cantitatea - o noua calitate).

- Referitor la activitatea didactica. Desigur, multe din acele ginduri (http://www.math.uaic.ro/~zalinesc/ginduri.htm) de acum 4 ani sint de actualitate. Si in acest domeniu pina acum s-a pus accentul pe cantitate si nu pe calitate. De baza a fost dorinta facultatilor (dar numai unele au reusit) de a avea multi studenti (cu taxa) si de aici de a cistiga cit mai mult din punct de vedere financiar. (A propos, nu consider ca salariile cadrelor didactice trebuie sa fie confidentiale.) O latura importanta a activitatii universitare este cea a activitatii stiintifice (de cercetare); care este proportia, 40%, 50%, 60%, poate fi discutata. In momentul in care un cadru didactic din invatamintul universitar nu mai are preocupari (si realizari) in aceasta directie din punctul meu de vedere ar trebui sa-si schimbe locul de munca. Se vorbeste, si se considera ca o admitere selectiva a candidatilor la studentie ar rezolva problema calitatii. Parerea mea este ca admiterea pe baza de examen nu rezolva aceasta problema. Sa spunem ca la matematica avem 100 de locuri (fara taxa) si se inscriu 80 de persoane; probabil ca in urma unui examen de admitere vor intra 70 (dar ca ar merita efectiv 40, si nu dupa criterii foarte dure). Aceasta selectie pe baza de examen este utila numai cind numarul de candidati depaseste cu mult capacitatea de invatamint (a propos, inteleg ca exista in universitate cursuri care se fac in sali care nu au capacitatea de a primi toti studentii inscrisi; deci se pleaca de la premisa, si speranta, ca nu toti studentii vor veni la cursuri). Cind se facea admiterea pe baza de examen a existat dorinta de a selecta pe cei mai buni? Din experienta mea, NU. In anul 1996 am fost desemnat de conducerea facultatii sa ma ocup (impreuna cu alti colegi, pe care nu i-am stiut decit in ziua examenului) de pregatirea unor probleme pentru admitere la Facultate de Stiinte Economice. Cind m-am prezentat in Sala Senatului pentru a stabili subiectele domnul decan a spus ca ei s-au gindit la alt procedeu, si anume ca noi sa alegem probleme de la o pagina din manual pe care altii o desemneaza. Eu nu am fost de acord cu acest procedeu avind in vedere ca nu este corect ca mod de stabilire a subiectelor, dar si a faptului ca eu mi-am "pierdut" o zi pentru pregatirea acelor subiecte (mi s-a propus sa-mi fie platite orele pe care le-am "pierdut" cu pregatirea subiectelor, ceea ce de altfel am refuzat). De altfel un domn prorector m-a si invitat sa parasesc sala respectiva, ceea ce am si facut. Intr-un ziar s-a spus ca un profesor de la Matematica a vrut sa-si impuna subiectele pregatite de el dar conducerea facultatii de Stiinte Economice a rezistat presiunilor facute. In anul urmator s-au stabilit subiectele dupa metoda brevetata in 1996, iar rezultatul a fost ca numarul notelor de 9 si 10 la matematica a fost mai mare decit numarul de locuri la admitere. Deci astfel de selectie se doreste? De ce a fost incorect modul de alegere a subiectelor? De altfel am citit intr-un ziar despre incintarea unor ziaristi prezenti la stabilirea subiectelor pentru faptul ca au participat si ei, si deci erau convinsi de obiectivitatea procedeului. Anume, li s-a cerut sa spuna un numar mai mic decit numarul de pagini ale manualului, apoi s-a facut media, iar cadrele didactice au trebuit sa aleaga subiecte de la pagina astfel obtinuta. Cunoscind acest procedeu, nu numai ca viitorii candidati au putut toci manualele (desigur sub supravegherea unor meditatori, contrar asteptarilor decanului despre care am vorbit), dar nici macar nu trebuiau sa invete tot manualul; aproape sigur acel numar era intre 1/3 si 2/3 din numarul total de pagini. Acest lucru a fost confirmat cu succes in 1997. Pentru a imbunatati calitatea invatamintului universitar (si o consecinta este cea a imbunatatirii invatamintului preuniversitar) este ca finantarea de la buget sa nu mai fie legata strict de numarul de studenti. Am mai facut propunerea ca, daca este sa se tina seama de numarul de studenti, atunci sa se aiba in vedere numai numarul de studenti din primul an al unui ciclu (licenta, master, doctorat). Un alt aspect foarte important este ca numarul de studenti fara taxa (finantati de la buget) sa fie strins corelat cu necesitatile reale de specialisti din Romania, obtinut prin estimari facute de minister sau o institutie independenta. Cred ca acum numarul de studenti la fiecare universitate respectiv facultate se stabileste pe baza numarului de studenti din anul precedent si eventual de "trecerea" pe care o are rectorul universitatii la minister, respectiv a decanului la rector.

Inca o idee. Universitatea noastra este membra a mai multor retele universitare: EUA, RUFAC, IAU, AUF, Utrecht Network, Balkan Universities Network, Coimbra Group. As dori sa observ ca Romania este membra cu drepturi depline a Uniunii Europene, fara a insemna ca aceasta apartenenta face ca lucrurile sa se desfasoare mai bine in tara; cel putin autoritatile de la Bruxelles mai au posibilitatea sa faca unele presiuni asupra autoritatilor romane si deci sa speram ca aceste presiuni vor contribui la realizarea unor progrese (dar sint destul de sceptic). O alta comparatie as vrea sa o fac cu infratirea oraselor din Romania cu diverse localitati din lume. S-a constatat vreo influenta pozitiva asupra edililor (din Iasi)? Desigur, s-au plimbat prin lume dar n-au cautat sa invete cite ceva (a se vedea ciinii vagabonzi, lipsa locurilor de parcare, aspectul neplacut al celor mai multe cladiri). Iasul este infratit de foarte mult timp cu Poitiers. Se poate face vreo comparatie intre cele 2 localitati? Imi amintesc ca primarul Simirad era mai mult pe drumuri si scria impresii de calatorie (macar o parte departe de realitate, fiindca se refereau la locuri pe care le cunosc). Revenind la aceasta realizare "forte" a universitatii noastre, chiar a contribuit ea cu ceva la ridicarea nivelului stiintific sau/si didactic al activitatii de la UAIC? Sau poate este numai un element de suprafata precum detinerea unei masini luxoase (pentru a fi aratata celorlalti), iar acasa se maninca numai cartofi (daca nu mamaliga)? Vreau sa precizez ca nu sint aprioric impotriva apartenentei la retele universitare, dar trebuie actionat cu decenta in aceasta privinta, si mai ales aceste asocieri sa contribuie efectiv la imbunatatirea calitatii muncii in universitate.

C. Zalinescu