Mesaj trimis tuturor cadrelor didactice de la UAIC in ianuarie 2004:

- Marturisesc ca mi-a placut "exercitiul de lectura" propus de Dl. Prof. Avadanei atit pentru calitatea sa literara, dar mai ales pentru ideile lansate. Mi-ar fi placut sa contina mai multe exemplificari sau detalii la problemele ridicate (se pare ca este greseala mea pentru ca n-am remarcat la prima lectura, sau n-am retinut, ca se pot obtine la cerere). Referitor la continuarea de astazi, l-as ruga pe Dl. Prof. Avadanei sa trimita tuturor acea "hotarire fortata a vechiului senat". Deoarece s-a abordat modul de votare in Senat, imi amintesc de unanimitatea cu care s-a votat in Senat realizarea frescei din Aula Eminescu (Aula Magna?). O astfel de unanimitate n-ar fi reprezentat nici o surpriza inainte de '90, insa in conditiile de fata, cind cred ca lumea este libera sa spuna ceea ce gindeste si sa voteze in consecinta, cred ca unanimitatea se poate realiza numai in probleme de importanta covirsitoare pentru natiune (sau universitate). Eu insumi inaintea acelui vot am discutat cu mai multe persoane care nu considerau ca realizarea acelei fresce este esentiala pentru universitate. Dupa vot mi s-a spus ca s-a votat asa in interesul facultatii (facultatilor), deoarece altfel ar fi putut sa aiba greutati in obtinerea unor finantari sau aprobarea altor proiecte. Privit in acest context, as intelege (dar cu mare, mare greutate) un astfel de comportament numai din partea decanului (decanilor). Spun ca as intelege (cu greutate, dar totusi as intelege), insa cu siguranta un astfel de comportament din partea conducerii universitatii mi se pare aberant, daca exista (sau a existat) cu adevarat. Ar fi cu atit mai aberant cu cit Dl. Rector este membru (chiar sef de filiala) al unui partid aflat in opozitie care a semnalat in repetate rinduri faptul ca guvernul acorda bani localitatilor in functie de apartenenta primarului la partidul aflat la putere sau in opozitie. De fapt atunci cind se obtine unanimitatea intr-o chestiune ar trebui sa ne punem problema daca nu este ceva in neregula (chiar daca ne satisface acel rezultat).

- Fiindca s-a adus vorba in aceste mesaje despre salarii in universitate as vrea sa spun si eu citeva lucruri referitoare la acest aspect. Stiu ca in lume exista universitati unde salariile sint diferentiate (de exemplu in Israel, unde sint chiar negociate), si altele in care nu sint (de exemplu in Franta). Cind s-a lansat aceasta idee a diferentierii mi-am spus ca (poate) este bine. Cu trecerea timpului am ajuns la concluzia ca nu este cea mai buna idee, mai ales diferentierea dintre facultati. Sint, cred, peste tot in lume, facultati (sau departamente) care au venituri mai mari si altele mai mici (din cadrul aceleiasi universitati sau tari). Consider ca personalul acelei facultati care are venituri mai mari sa beneficieze de acestea, dar nu in mod direct, prin salarii. Acestea se pot reflecata printr-o dotare mai buna (de exemplu facultatea sa puna la dispozitie fiecarui membru un laptop -sau macar pentru cei care se evidentiaza in activitate, fie ea stiintifica sau didactica, sa existe facilitati pentru participari la conferinte, pentru dotari ale bibliotecilor, etc.). Desigur, intr-o anumita perioada, se poate intimpla ca anumite facultati sa aiba venituri mai mari fiindca exista o moda a studiului disciplinelor acelei facultati (dar de obicei moda se schimba).

- In ceea ce priverste calitatea studentilor si a colectivelor de cadre didactice din universitate. Spuneam mai sus despre moda de a studia la unele facultati. Intr-o perioada in care se dadeau examene de admitere (desi eu nu sint pentru astfel de examene decit la facultatile cu foarte mari solicitari, unde din lipsa spatiului nu pot fi scolarizati toti doritorii) mi s-a parut bizar ca acele facultati cu f. multi candidati nu organizau examene serioase pentru a-i selecta pe cei mai buni. Un astfel de examen, cu siguranta, nu se realizeaza prin niste examene cu teste grila ale caror intrebari sint difuzate inainte de examen si nici cu alegerea subiectelor din manuale deschizind aleator cartea (care de altfel nici nu este prea aleator). Acele examene nu fac decit sa incurajeze memorarea si nu rationamentul. De rationament (judecata) corect au nevoie toate specialitatile (poate mai putin poezia si teologia; nu cred ca mai pot adauga altele). De altfel s-au vazut rezultatele: sute de note de 10 la matematica, rezidentiat luat cu punctaj maxim de mai multe persoane decit locurile disponibile, etc. Exista posibilitatea ca lucrurile sa se desfasoare mai bine. Eu am mai spus, in cercuri mai restrinse, ca ministerul (guvernul) ar trebui sa faca studii anuale referitoare la necesarul de specialisti din diverse domenii (pentru intreaga tara). Rezultatul acestor estimari sa fie adus la cunostinta intregii tari, astfel incit persoanele sa se orienteze spre un domeniu sau altul in cunostinta de cauza. Numarul de locuri bugetare in invatamintul superior sa fie stabilit pe baza acestor estimari. Numarul de locuri cu taxa sa fie nelimitat (sau limitat, dupa cum spuneam mai sus, numai de posibilitatile de scolarizare). De asemenea, ceea ce se pare ca in sfirsit se va pune in aplicare, in fiecare an studentii, fie ei bugetari sau cu taxa, sa fie reordonati dupa medii, primii sa fie bugetari, iar restul cu taxa. De asemenea, in aceasta situatie (fara examen de admitere, fie el si numai pe baza de dosar), studentilor din anul I sa nu li se mai asigure camin si burse (cei cu situatii foarte grele sa fie sustinuti de alte organizatii precum parohii, primarii din localitatile din care provin, etc.). In acest fel n-ar mai exista presiunea asupra profesorilor de liceu pentru a se da note mari si nici presiunile din timpul bacalaureatului fiindca aceste note n-ar mai avea importanta (obtinerea bacalaureatului deschizind numai posibilitatea continuarii studiului in invatamintul superior, dar nu si obtinerea unui loc de studiu in invatamintul superior). Avind in vedere ca astfel oricine are bacalaureatul poate intra la facultate, ar trebui sa termine numai cine, intr-adevar, merita. Probabil ca si la alte facultati se observa acelasi fenomen ca si la matematica, unde, la lucrarile scrise, cei mai multi incearca sa vada la vecini ce au scris. Aceasta denota atit lipsa de incredere in sine dar si tendinta de a lua cu nerusinare din avutul (daca vreti al) colegului, altfel spus lipsa de respect pentru proprietate. Din pacate, in perioada comunista, la multe facultati, se putea spune ca "intra cine poate si iese cine vrea", si nici acum nu s-a ajuns la "intra cine vrea si iese cine poate". De asemenea ar trebui sa ne punem foarte serios problema finalitatii activitatii noastre cu studentii. Cred ca o buna parte dintre absolventii nostri (cel putin de la matematica, fizica, chimie, biologie, geografie, istorie, filologie) vor deveni profesori. Pentru matematica eu imi pun problema daca studentul pe care il examinez va fi un profesor cit de cit bun sau nu. Nu consider ca poate fi profesor de matematica cineva care este numai capabil sa reproduca un enunt, eventual si o demonstratie, daca imi dau seama ca acel student nu este capabil sa faca un rationament matematic. Devenind profesor o astfel de persoana poate strica generatii de elevi. In plus cind o astfel de persoana devine profesor titular undeva, n-o mai poate misca nimeni de acolo; de aceea consider ca este preferabil un suplinitor decit un astfel de "specialist". Daca toti (sau, macar, majoritatea dintre noi) am actiona cu gindul la ce-ar putea strica absolventii nostri, poate am fi mai atenti cu acordarea notelor (chiar daca s-ar mai pierde niste norme din cauza ca nu vor fi prea multi studenti in anii mari). Revenind la rationament, sa ne amintim ca se spune ca am fost "la judecata", "judecator"; nu stiu daca la Facultatea de Drept se studiaza logica (nu o logica formala, care si aceea sa fie invatata pe de rost) si se pune pret pe judecata; spun acest lucru avind in vedere deciziile contradictorii luate in diverse "cauze".

- Un coleg spunea: Am vazut pe unii "sapind groapa" altora, am vazut discipoli luptind impotriva propriilor dascali sau dascali incercind sa reduca la tacere pe proprii elevi. Fiecare vrea sa apuce ceva: putere, bani, titluri, medalii etc. As putea spune ca dorinta de "putere, bani, titluri, medalii etc." a dus la progresul omenirii pina la urma. Se pare ca putini scriitori au fost si persoane perfecte din punctul de vedere al comportamentului, dar ceea ce efectiv a ramas este opera (si se vorbeste mai putin de calitatile lor de OM); ma refer la scriitori deoarece sint in general cunoscuti unui public mai larg, dar cu siguranta aceasta observatie este valabila pentru toate specialitatile. Totusi, revenind la "discipoli luptind impotriva propriilor dascali" ar fi ideal ca discipolii si dascalii sa nu lucreze in acelasi colectiv. Exista universitati in lume unde nu se incurajeaza angajarea pe o pozitie superioara a unei persoane din acelasi colectiv deoarece astfel de situatii creeaza o anumita subordonare de care putini incearca, public, sa se debaraseze (dar care, cu siguranta, creeaza frustrari).

- Se vorbeste, mi se pare la un nivel prea general, despre tineri. Cred ca, intr-adevar, ar trebui sa se faca mai mult pentru incurajarea tinerilor valorosi de a ramine sa lucreze in universitate (si mai general, in tara). Desigur, ar avea eficienta niste hotariri la nivel guvernamental. Eu consider ca, in general, cadrele didactice universitare ar trebui sa fie printre salariatii cei mai bine remunerati din sistemul bugetar, iar o astfel de hotarire poate sa o ia parlamentul sau guvernul. (Ca o paranteza, inainte de '90 eu cred ca hulitii activisti de partid, de exemplu, nu aveau un nivel de trai prea ridicat, sa zicem la nivelul mediu din tarile occidentale, dar ceea ce-i facea sa se simta foarte bine era comparatia dintre nivelul lor de trai si al restului populatiei.) De asemenea daca s-ar crea facilitati (mai ales pentru tineri) pentru a participa la manifestari stiintifice internationale, s-ar dota mai bine bibliotecile (deci facilitati de documentare) si s-ar construi locuinte pe care tinerii sa le poata cumpara in rate (la un nivel acceptabil, sa le ramina si bani de mincare) atunci cred ca destul de multi tineri ar ramine in tara. Dar cum se incurajeaza tinerii sa ramina? Se cheltuie bani cu fresce (in loc sa se construiasca un bloc de locuinte pentru tineri), se dubleaza coeficientul de salarizare numai pentru profesori, si nu cred sa fie printre acestia persoane foarte tinere, se construiesc crese/gradinite unde pentru un copil se plateste enorm in raport cu salariul unui preparator sau asistent, se placheaza cu marmura camine (marmura sau/si granit, care, pe linga faptul ca sint scumpe, dupa cum se vede la multe cladiri din Iasi, nu dupa prea mult timp, cade) cind s-ar putea construi camine mai putin luxoase in care sa poata sta mai multi studenti (si ar fi bine sa fie camine in care in fiecare camera sa stea un student(a) si nu ar mai fi promiscuitatea actuala cind intr-o camera cu 4 fete mai sta si cite un baiat, sau poate mai multi). Desigur, caminele (cu camere de o singura persoana), trebuie sa aiba mobilierul strict necesar si nu televizor, frigider si mobilier scump. Caminele studentesti trebuie sa se adreseze in special studentilor care provin din familii cu venituri (mai) modeste. Camine de tipul Gaudeamus ma conduc la o analogie cu constructiile prin ANL care ar trebui sa se adreseze tinerilor care sint la inceput de activitate (care desigur nu au salarii prea mari, chiar si la nivelul Romaniei) si nu celor care provin din familli bogate.

- O alta problema care s-a discutat in universitate dar nu s-a luat nici o hotarire este cea a nepotismului. Am sa reiau dintr-un mesaj trimis colegilor de la Facultatea de matematica. "Desigur, prin "nepotism" nu intelegem numai sustinerea unui nepot de catre bunic sau mos-matusa, ci orice problema legata de relatiile de rudenie in cadrul aceleiasi institutii. Eu consider ca este important sa se reglementeze aceste aspecte. Desigur, nu se pune problema interzicerii prezentei sotilor sau parinti-copii in aceeasi institutie, dar sa nu se incurajeze astfel de situatii. Atunci cind totusi exista astfel de situatii ele sa fie clar reglementate. De exemplu nu este normal ca sot si sotie sau parinte-copil sa aiba in acelasi timp functii, sau unul sa aiba functii din care ar putea sa influenteze promovarea celuilalt (de exemplu sa fie in comisie de concurs, definitivat, grad, etc). Cunoscind din timp aceste restrictii (probabil ca iar se vor invoca drepturile inalienabile ...) persoanele in cauza vor face o analiza mai profunda inainte de a se casatori, sau de a ocupa o pozitie intr-o institutie unde are rude, etc."

- Desigur, am constatat cu totii ca am avut salarii mai bune in ultimul timp si chiar la maxim aproape un an. Acest fapt este cu siguranta bun. Problema este cum s-a reusit acest lucru. Inteleg ca o parte din bani au provenit de la facultatile cu venituri mai mari. Probabil ca o alta parte au provenit din mai buna gestionare a banilor de la buget, si acest fapt ar arata ca administratia (ca sa nu spun managementul) a fost mai buna decit in legislatura precedenta. O alta sursa de bani ar fi din sponsorizari. Din cite stiu eu sponsorii nu dau banii chiar degeaba. Uneori acestia (sponsorii) obtin reduceri de impozit daca fac sponsorizari in activitati culturale (sau sportive, dar nu ne prea intereseaza acest aspect), sau obtin unele facilitati (la universitate care ar fi?), sau vor sa le ramina numele legat de anumite realizari. Intr-o vizita facuta acum vreo 2 ani la Universitatea din Haifa am vazut cladiri intregi care purtau numele unor familii, iar la baza erau mentionate toate persoanele care au contribuit financiar la realizarea acelor cladiri (la noi este cazul cladirii Academiei, filiala Iasi). Fiindca am auzit destul de des vorbindu-se de sponsorizari pentru Universitate, care sint avantajele pe care le-au avut sponsorii? Cred ca este firesc sa ne punem aceasta intrebare.

- Din CV-ul Dlui. Prof. D. Oprea am constatat ca are o activitate stiintifica si didactica deosebita: carti/cursuri - 25; articole/studii - 82; comunicari stiintifice - 135. Desigur, ar fi interesant pentru multi dintre noi de vazut titlurile si locurile unde au fost publicate (comunicate). In ceea ce ma priveste (la aceeasi virsta) stau (mult) mai prost, sau poate numai aparent. Plecind de la aceasta comparatie as vrea sa ridic o problema care mie mi se pare importanta, si anume ca nu este bine sa se compare activitatea persoanelor din domenii diferite de o maniera simplista, privind niste numere. Este mult mai concludent daca se compara cineva de la matematica tot cu cei de matematica. De exemplu, se ia lista cadrelor didactice de la Facultatea de matematica din Bucuresti si se face o medie a publicatiilor pentru profesori, conferentiari, lectori (raportat eventual si la anii de activitate); se poate face acest lucru si pentru alte universitati reprezentative din tara si/sau strainatate (lista se poate realiza cu usurinta prin internet accesind bazele de date ale Mathematical Reviews sau/si Zentralblatt fuer Mathematik; presupun ca si pentru celelalte discipline exista astfel de baze de date). In acest fel se pot realiza niste bareme (criterii) realiste pentru promovari, raportate la specificul disciplinelor respective. De asemenea in finantarea granturilor, cred ca este bine ca, de exemplu in comisia 1 CNCSIS, mai intii sa se imparta suma totala pe discipline, iar apoi in cadrul fiecarei discipline sa se distribuie banii pe proiecte.

C. Zalinescu